Dorinte.Suflete.Cazuri speciale chicD10jr.

2010-04-16T04:05:00.000-07:00

DORINTA LUI OVIDIU DE A AJUNGE LA UN CONCERT CHICANE

Salut, ma numesc Ovidiu si mi-as DORI foarte mult sa pot ajunge la un concert Chicane. Sunt fan al acestui proiect, a lui Nicholas Bracegirdle, Offshore si mi-as dori foarte mult sa ajung la un spectacol live, care este (din cate am auzit de la cei care au avut norocul sa ajunga) senzational. Am inteles ca vine in aprilie la Brasov. Am indraznit la voi, deoarece e cea mai mare dorinta a mea si desi pare implinibila, mie imi este imposibil! Stiu ca la voi expresia magica ce pune in miscare mecanismul este "mi as dori". Asa ca, iata: o rostesc! Va multumesc!

PS. oricare ar fi raspunsul, ma bucur ca existati. Pentru dorinte mai mari sau mai mici!

UPDATE

Dorinta aceasta a fost implinita in timp record. la 16 minute de la publicarea ei, agentul nostru Andreea Carceoreanu, PR pentru renumitul club brasovean Kasho, l-a anuntat pe Ovidiu ca pe 23 aprilie are rezervat loc de cinste in mijlocul publicului care va avea sansa sa vada, asa cum isi dorea si el, un spectacol premium, senzational.

Multumim intregii echipe Kasho Brasov!

DORINTA IMPLINITA

2010-04-14T08:42:00.000-07:00

DORINTA UNEI MAME de a-i face cadou IRINUCAI un catel pe care parintii nu si-l pot permite

"Buna ziua, impresionanta initiativa dumneavoastra. Dovediti ca se poate sa fim oameni si dati o lectie tuturor acelora care se "dau" oameni de fatada.

Va scriu in numele fetitei mele care are 5 ani si jumatate. Dorinta ei e simpla, in comparatie cu cea a multor oameni cu adevarate probleme si povesti de viata atat de triste. Fetita mea, Irina, isi doreste foarte mult un catelus din rasa Rottweiler, care sa ii devina prietenul cel mai bun. Din pacate noi nu am reusit sa-i indeplinim aceasta dorinta pentru ca un puiut din aceasta rasa costa destul de mult. Speram ca prin intermediul dumneavoastra, dorinta Irinucai sa devina realitate. Va multumesc"

2010-04-14T08:19:00.001-07:00

Povestea Brandusei care e prea saraca sa isi permita o lucrare la dantura. O boala care o macina incet, dar sigur. Fizic si psihic.

" Sunt Brindusa din Bacau, nici nu stiu cum sa incep aceasta problema pe care o am, poate ptr ca nu am cerut niciodata nimic.Problema mea e de natura stomatologica. Poate vi se pare o problema minora,dar nu e de loc asa. Momentan sunt somera (pina in mai), dupa aceea nu imi pot cistiga existenta ptr ca nu ma angajeaza nimeni cu problemele pe care le am cu dantura (de cind eram micuta, datorita unui accident). Am avut lucrare facuta in partea superioare a gurii si in luna ianuarie 2010 mi s-a rupt. Am mers la medic, care in urma unei radiografii mi - a depistat o paradentoza urita.Tratamentul ptr aceasta paradentoza (daca nu e tratata nu imi pot face din nou lucrarea,toata dantura mi se misca) costa 3000 ron. Si restul lucrarii 4000 ron. Ptr mine sunt niste preturi uriase pe care nu imi le permit, avind si datorii lunare. Nu mai am lacrimi sa ma rog a se intimpla o minune. Ptr mine e o problema grava. Stiu ca sunt unii cu boli si mai grave, dar fiecare le stie pe ale lui.Nu stiu daca am fost explicita, daca m-am facut inteleasa, nu am cerut nimanui nimic si de asta poate nu am formulat corect. Ma rog la bunul Dumnezeu sa-mi dea putere sa trec peste asta. Nu pot ride, nu pot vb cu persoanele cunoscute, nu pot minca cum trebuie (deja sunt bolnava de stomac. tot din cauza danturii,am o esofagita de reflux),sunt multe pe care numai sufletul meu le stie.Oricum macar va multumesc ca din timpul dvs pretios 2 minute mi le-ati acordat citind aceste rinduri. In cazul unei vb bune macar,va las adr mea brandusa1977@yahoo.com Va multumesc anticipat si va doresc zile bune in continuare."

Un stamatolog care sa aiba un suflet bun. Atat ar lipsi aici! Sau oameni care stiu ce inseamna asta si o pot ajuta pe Brandusa. Sau... cine stie :) Povestea e in mainile voastre. Puteti deveni agenti de implinit dorinte pe cont propriu, dar, repet, dati ne si noua de stire, macar intr un comment anonim. Ca sa stim ca Brandusa e pe maini bune.

2010-04-14T07:25:00.000-07:00

Povestea lui Rudolf - Leonard, orfanul care isi doreste medicamente ca sa poata sa mai traiasca... un pic

A crescut in case de copii. De la 18 ani e pe drumuri. Se adaposteste pe unde apuca. Are mai multe boli decat degete la maini. Unele dintre ele pot ucide in cateva saptamani, fara drept de apel. Medicamentele il costa aproape 500 de lei pe luna. Va inchipuiti oare cum poate sa fie viata unui om care traieste cu o frica permanenta, reala, de moarte si doar ca sa si cumpere medicamente sa mai traiasca un pic? Povestea am primit o de la Mihai Popescu 220.ro

" Mă numesc Magyara Rudolf Leonard, am 24 de ani şi bani prea puţini pentru a-mi permite medicamentele necesare tratării afecţiunilor de care sufăr. Nu am pe nimeni, am crescut, de la un an, în mai multe case de copii din Sibiu, iar de la 18 ani sunt pe drumuri. Acum dorm la un adăpost de noapte din Sibiu şi nu pot munci pentru că medicii mi-au interzis efortul fizic. Sufăr de ciroză hepatică, ulcer, leucemie şi scolioză toracică şi am nevoie, lunar, de medicamente în valoare de aproape cinci milioane de lei pentru a putea urma tratamentul prescris de medici. Mă adresez oamenilor cu suflet şi credinţă în Dumnezeu să mă ajute pentru a putea continua acest tratament. Cei care doresc, mă pot ajuta cu mici donaţii în contul deschis la BCR : RO36RNCB0231088855520001 (lei). Vă rog ajutaţi-mă! dacă nu, pot să mor! E-mail: rudolfleonard13@yahoo.com Telefon: 0757205495 Vă mulţumesc anticipat."

Boală, disperare, durere, neajutorare şi câte sinonime ar putea descrie situaţia acestui om. În jurul nostru în fiecare zi mor oameni. Mor sau trăiesc cu o frică teribilă de moarte din cauza indiferenţei noastre. În fiecare zi semenii noştri duc poveri grele în sufletele lor. Cine dintre noi este gata să întindă o mână de ajutor? Nu pot să ajut acest om financiar, dar vreau prin acest anunţ să sesizez pe cei care nu stau cu mâna întinsă şi pot să pună ceva deoparte ca să contribuie la această nevoie. Dumnezeu spune că: religiunea curată şi neîntinată înaintea Lui constă în cercetarea văduvelor şi orfanilor în necazurile lor. (Iacov 1). Tu ce faci în acest sens. Contribuie şi tu la salvarea lui Rudolf. Am aflat despre situaţia lui de la el, când a lăsat mesajul de mai sus într-un comentariu pe acest blog. Mihai.

Faceti cum simtiti. Fie il sunati si intrebati ce medicamente are nevoie mai exact si i le luati lunar, cand puteti, fie trimite ti email ca sa va certifice boala si rugamintea, iar cand sunteti convinsi puneti bani in cont. Povestea asta e a voastra. Dorinta voastra. Sunteti agenti de implinit dorinte pe cont propriu. Daca vreti sa faceti ceva pentru el pe principiul crestinesc al milosteniei : "sa nu stie stanga ce face dreapta", acum e momentul. Ne-am bucura mult daca ne-ati spune si noua. Chiar si sub forma anonimatului, cu un comment in blog, la aceasta postare. Asa am stii ca baiatul e pe maini bune!

2010-02-27T04:44:00.000-08:00

Peste 30 de copii cu boli in stadiu terminal... o poveste cutremuratoare despre dorintele lor!

Povestea ne-o spune Victoria Condrat, fundraiserul de la Hospice Angelus, din Chisinau.
30 la numar. Copilăria lor se petrece în spitale, sub picurători, cu pielea găurită de injecţii, cu gura amară de pastile, cu părul căzut după chimioterapie, cu vînătăi sub ochi şi obraji palizi. Nu pot să iasă la joacă, nu pot să alerge după mingea de fotbal cu prietenii... de fapt nu au prieteni decat colegii de pat! Care se duc rand pe rand. Părinţii lor trăiesc în saloane îmbulzite, în rugi şi disperare. Sigur, medicina avansează, şi mulţi copii ajung să fie adolescenţi frumosi pentru ca, cineva, la un moment dat, a reusit sa plateasca, material , un pret! Cei din povestea noastra sunt insa mult prea saraci chiar si sa mai viseze asta! Apoi, in situatia multora dintre ei cancerul întinereşte şi ia şi el amploare. E aproape o competiţie între boala groaznică şi noile tehnologii medicale... Iar razboiul este indecis. Batalii se castiga, mereu, de ambele fronturi! Iata cateva "fise" medicale. In spatele lor se ascund oameni. Copii nevinovati ...

Radu, 13 ani

Secţia de hematologie pediatrică

Pronostic de viaţă – nefavorabil

Irina, 11 ani
Diagnostic – tumoare retroperitonială
Pronostic de viaţă – deocamdata favorabil

David, 5 ani
Loc de trai nestabil, viză de reşedinţă nu are, stau la gazdă
Diagnostic – tumoare renală, situaţia este foarte gravă, este în reanimare la Centrul Mamei şi Copilului, pronostic de viaţă nefavorabil... (micutul David a pierdut lupta. A decedat de curand. Acum completeaza pleiada de ingeri a lui Dumnezeu)

Andrei, 7 ani
Diagnostic – tumoare la ficat (carcinom hepatocelular)
Pronostic de viaţă nefavorabil (maximum 6 luni de viaţă)

Ionuţ, 7,5 luni

Diagnostic – neuroblastom a suprarenalei drepte
Pronostic de viaţă – dacă trece de primul an de viaţă fără a da metastaze, atunci totul va fi bine. Update: pentru moment se simte bine
................................................
Hospice „Angelus” a ales să susţină cazurile în care şansele de a supravieţui sunt, conform medicilor: nule! Copiii acestia au fost diagnosticaţi cu o tumoare în stadiu avansat şi terminal. Atunci cînd medicii cu ochii aplecaţi dau neputincioşi din mîini, intervine echipa de la hospice. Ei nu spitalizeaza permanent, nu tratează boala, nu fac intervenţii chirurgicale – acestea sunt deja inutile. Ei isi dau si sufletul pentru a face ultimele zile sau luni ale copiilor (carora doctorii nu mai au ce sa le faca, iar parintii nu au puterea financiara sa lupte mai departe impotriva a tot si toate) să fie cît mai frumoase, cît mai aproape de viaţa normală, în sînul familiei, alături de cei dragi, fără durere, fără simptome de vomă, ameţeli, stres, frică. Le mai implinesc dorintele mici, ii imbarbateaza, Este susţinut în ultimele clipe nu doar pacientul, ci întreaga familie. Iar atunci cînd sufletul inocent pleacă şi îşi lasă părinţii plini de amar şi tristeţe, echipa de la hospice oferă suport, material si spiritual pe mai departe.

Agentii nostri de implinit dorinte, Rodika Groza si Gabriele Sofia Volociuc, au stat de vorba cu cativa dintre ei... Isi doresc cateva lucruri marunte. Atata lucru inca putem face!

http://www.youtube.com/watch?v=gW40OHFqi9g

UN FILM DOCUMENTAR DE EXCEPTIE

despre aceasta campanie a Agentiei chicD10
Realizatori Rodika si Gabi (agenti de implinit dorinte), imagine Dragos Cojocaru, montaj Oleg Galateanu. Republica Moldova!

VLADUTA

provine dintr-o familie săracă, dintr-o comună din apropierea Chişinăului. Mama si bunicii o iubesc foarte mult. Tatal le a parasit cand a aflat de boala micutei. Are doar 4 anişori, iar cu 3 ani în urmă medicii i-au stabilit un diagnostic oncologic. Din cauza tumorii, în primul an de viaţă a fost făcută o intervenţie chirurgicală. Mai tîrziu au fost şi altele, în urma cărora i-au fost înlăturaţi ambii ochişori. În pofida terapiilor chimio şi radio, intervenţiilor chirurgicale, boala totuşi progresează iar acum dă şi metastaze în ganglionii laterocervicali bilaterali. Echipa hospice „Angelus” ii administreză medicaţia potrivită pentru ca să nu aibă dureri si pentru ca isi doreste sa se joace, au facilitat inscrierea micutei intr o gradinita speciala. Cînd am văzut-o pe Vlăduţa, plangea! Da, de sub pleoapele veşnic închise curgeau lacrimi! Ii place sa aiba in jur multi prieteni, nu ii poate vedea, dar le poate simti caldura. Isi doreste cat mai multe jucarii muzicale, pentru ca si ea la randul sau e o fire artistica. Recita poezii si canta cu fiecare ocazie. Adora plimbarile...in special alea pe scaunele ergonomice.
Jucarii si o pereche noua de ochelari care sa-i ascunda lipsa ochilor ar fi binevenite…

KATIUSA

Din 5 minute pe care le traieste, in 4 cu siguranta zambeste. Este vorba de Katiusha, o fetită de 2 anisori. Din primul an de viata a fost diagnosticata cu nefroblastom, tumoare la ambii rinichi.In ciuda spasmelor si a durerii,are in ea mai multa viata decat un copil sanatos… Deoarece boala nu mai raspunde la tratament si avanseaza, parintii, oameni simpli si foarte saraci, au renuntat la acesta pentru a nu o mai supune chinurilor. Ii place sa fie inconjurata de oameni veseli, multe baloane, culori vii si e plina de o energie aproape nefireasca.
Un bilet la circ si o excursie intr un parc de distractii pentru copii ar fi binevenite. Nu a fost niciodata...

Dima

Acum citeva luni era un adolescent plin de viata, dupa doua diagnostice gresit stabilite, medicii i-au dat verdictul - Osteosarcom, cancer de oase! La inceput de an a venit la spital pe picioare, boala insa a avansat rapid si in scurt timp la imobilizat la pat. Desi cancerul continua sa-i atace tesuturile tot mai multor organe, existand riscul ca in scur timp sa ramana fara un picior, Dima spera sa se faca bine, la fel cum spera ca va ajunge sa se faca programator de calculatoare. Pentru a putea explora pasiunea pe care o are, isi doreste un calculator portabil pe care sa-l poata lua la spital unde de ceva vreme petrece din ce in ce mai mult timp...

Un laptop micut, ar fi binevenit!

Livia

Cunoaste fiecare coltisor al sectiei de oncopediatrie mai bine ca propria casa. De jumatate de an, spitalul e casa ei. Are 10 ani si o imensa sete de viata. Ca tuturor fetelor ii place sa fie cocheta, sa-si dea unghiile cu oja, sa se aranjeze. Ii plac manelele, in special Denisa. Si-a dorit o palarioara noua ca sa-si ascunda lipsa parului, oje, o gentuta trendy, un ceas, o cutiuta cu minuni, cum ii zice ea, in care sa-si tina lucrurile dragi. Ar mai avea nevoie de un telefon mobil pentru a relua legatura cu fratele ei plecat la Moscova ca sa castige bani pentru tratament, cu care nu a vorbit mai bine de jumatate de an. O admira pe Doinita Gherman,participanta la preselectia nationala Eurovision, pe care spera sa o cunoasca intr-o buna zi.

Un telefon, un beauty case, o palarioara si un CD cu Denisa, ar bucura o tare mult!

SASHA

"Ia nebo, mama - trava" (eu sunt cerul, mama - iarba ). Asa spune Sasha, un baietel de care nu ai cum sa nu te indragostesti din prima. La doar 7 ani a fost diagnosticat cu hemangiom vertebral, boala care l-a maturizat inainte de termen. Albastrul ochilor sai lumineaza culuarele sectiei de oncopediatrie.Daca alti copii ne-au impresioanat prin energie si dorinta de viata, Sasha a facut-o prin atitudine si prin constiintsa si viziunile mature asupra lucrurilor. Ii este dor de casa si de prietenii de acolo. Spera sa reuseasca sa se faca bine ca sa poata merge in toamna la scoala, la fel cum spera ca intr-o zi isi va indeplini dorinta de a se face agent de circulatie.
Un ghiozdan pregatit pentru scoala si cateva elemente din uniforma unui agent de circulatie l ar bucura mult!

IONEL

El este micul titirez, cum ii mai zice lumea. Are numai 2 ani si 5 luni, nu stie toate culorile dar cu siguranta stie cei aia chimioterapie. Poarta mereu fesul pe care mama sa din cand in cand il mai scutura de firele de par cazute. Abia de leaga cuvintele, dar stie bine sensul unuia: „Yuhuuuuu”! Ii plac jucariile , dar mai mult ii place „sa se joace” cu oamenii. Cel mai mult isi doreste o masina mare, mare, care nu s-ar rataci sub paturile de spital si o multime de dulciuri, ca sa uite de gustul amar al pastilelor.
O masina mare, teleghidata, si dulciuri multe l-ar face fericit!

VICTOR

Inchis in sine si foarte suparat. Asa l-am gasit pe Victor, un baietel de 5 ani care sufera de o forma grava de tumoare maligna. Nu este suparat pe viata pentru povara care i-a pus-o pe umeri, ci pentru ca bicicleta din salonul de joaca a spitalului este stricata. Spera ca iepurasul de Paste ii va aduce o bicicleta noua.
O bicicleta l-ar face fericit!

30. Copii foarte săraci. Fiecare are un vis. Fiecare şi-a dorit ceva. O fetiţă îşi doreşte să-i crească părul căzut după chimioterapie, ca să-şi poată împleti cosiţe cu fundiţe. Un băieţel vrea să nu mai aibă dureri de cap, ca să poată merge cu bicicleta. Cineva şi-a dorit să crească mare ca să devină pompier. Un adolescent de 17 ani îşi doreşte să iubească o fată şi să o sărute măcar odată în viaţă. O fetiţă de 7 luni nici măcar nu înţelege că poate să nu ajungă să se joace cu păpuşi. Un băieţel de 7 ani şi-a cumpărat ghiozdan să meargă la şcoală în septembrie anul trecut. Nu a mai mers…
Unele sunt dorinte pe care le poate implini doar Dumnezeu. Noi ne putem ruga pentru un miracol si putem implini dorintele lor marunte, care sa le inveseleasca, pe cat posibil, drumu greu pe care il au de batut pana la capatul lui. Indiferent unde se va termina acesta!

... UPDATE...
DORINTE IMPLINITE

Dupa petrecerea feisbuchistilor, pe 28 martie, agentii de implinit dorinte, prietenii lor voluntari in aceasta poveste si frumoasa Natasha Gordienko au dus cadourile la Hospice, ca sa implineasca visele micutilor de aici. Multi plecasera. Unii pana in Transnistria sau la Moscova, incercand sa prelungeasca verdictele cutremuratoare ale medicilor, sau, mai trist, sa-si astepte sfarsitul acasa. Pentru Katiusha si Vasilica, voluntarii au mers pana la Orhei si Ungheni ca sa le duca darurile. Din pacate Sasha si Livia sunt plecati in Rusia, cu pronosticuri de viata dureroase. Maxim cateva luni. Putine! Darurile pentru ei ii astepta sa se intoarca, daca nu sanatosi, macar suficient de puternici incat sa se mai poata inca bucura de ele... Restul copiilor, printre care Vladuta, Dima, Victoras si Ionel, au fost fericiti, la modul cel mai sincer cu putinta, pentru fiecare papusa, ciocolata, carte, balon, creion colorat sau prajitura primita.
Foto Ion Prodan!

...............

Ciobanu Corina-Catalina, Oana Milea, Oana Bucur, Victor Ciurus, Magda Ciobanu, Elena Toma, Dora Stan, Anca Popa , Mirela Valeanu, Sandi Bell, Nadina Nedelea... agentii de la Bucuresti, coordonati de Luciana Radulescu si cadourile lor care au implinit dorintele micutilor de la Chisinau!

MULTUMIM!

(pentru jucarii... multele jucarii. Pentru papusile mari de plus care se misca si vorbesc, primite via Dubai, pentru ochelari, ghiozdan pregatit de scoala de pe un pat de spital din Milano, de o domnisoara bolnava de leucemie, jocurile si semnele de circulatie venite de la micutul Toma Bucur, laptop, CD uri, telefoane mobile, beauty case-ul cu minuni ptr. fetite, biletele la circ si excursia intr-un parc de distractii, palarioarele chic pentru cei carora le-a cazut parul de atata chimioterapie, biciclete, unele cu aer de Los Angeles, scaunul ergonomic, masinute teleghidate mari, si dulciuri... multele dulciuri! Cei 6 saci de jucarii si rechizite pentru care a demarat o adevarata campanie la ea pe strada Anca, fetita de 11 ani, care traieste datorita unui transplant de maduva realizat in urma unei alte campanii umanitare si care de atunci a ramas o luptatoare ptr. aceste cauze... )

2009-11-09T02:33:00.000-08:00

Robert şi Radu

Ingeri gemeni. autism. îşi doresc... prieteni!
si ce-am putut noi face pentru ei...

E foarte simplu. Povestea a ajuns la noi, în seara în care sărbătoream îngerii. De sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril... Nimic nu e întâmplător. Robert şi Radu sunt doi copii minunaţi. Nu au nevoie de bani. Sau poate au nevoie, deoarece nu este uşor pentru o mamă singură să crească doi băieţi gemeni cu hiper kinezie cu deficit sever de atenţie... Noi însă ne-am propus altceva. Să le îndeplinim cea mai mare dorinţă: aceea de a avea prieteni. Nu sunt copii bolnavi. Au doar o seninătate la care nu ne putem adapta. Şi un coeficient de inteligenţă uluitor.

"Povestea băieţilor mei"

„ Am scris de atâtea ori despre noi, dar în cu totul alte scopuri încât nu prea ştiu cum să încep. De regulă mi se cere să scriu jurnalul copilului pentru comisia de acordare a gradului de handicap, în fiecare an. Dar nu este doar atât...

Radu şi Robert sunt gemeni. Sunt la Şcoala Generală nr. 6 din Braşov. Una dintre cele mai bune din oraş. Tânjesc după prieteni. Nu suportă violenţa. Sunt sinceri şi senini. Şi paradoxal, aceasta a devenit drama lor, într-o societate nepregătită să înţeleagă astfel de oameni. Când s-au născut, eram încă o familie completă, cu mamă şi tată. Dar în timp, fostul meu soţ a demonstrat că nu poate înfrunta greutăţile... Aveau 3 ani. Am rămas doar noi trei. Cu puţin înainte au fost diagnosticaţi cu hiperkinezie (hiperactivi) cu deficit sever de atenţie. Era o limbă străină pentru mine. Nu înţelegeam ce este, medicii nu îmi spuneau care sunt cauzele, de ce copiii mei au aşa ceva, cum se vindecă....

Radu nu manifesta interes pentru vorbit... Şi-a dezvoltat în schimb talentul pentru desen. A folosit întâi pereţii apartamentului mamei mele, apoi al celui în care ne-am mutat în chirie. Când a împlinit 10 ani am zugrăvit şi l-am atras încet către blocul de desen. Întâi desena siglele televiziunilor, apoi a început cu personaje din desene animate. Are o fascinaţie pentru logo-urile caselor de filme. Are o memorie extraordinară. L-am găsit reproducând pe foi genericul întreg al unui film, inclusiv al casei de producţie. Nu îi reuşesc desenele cu oameni, dar literele indiferent cât de deficil sunt create, le reproduce perfect.

Uită foarte repede că a fost supărat. Mă fascinează puterea lui de a trece peste rele. Nu îi bagă în seamă pe cei care încercă să îl necăjească. Cu toate acestea este sensibil. Dacă aude un copil că plânge se duce repede la el şi îl atinge întrebându-l: „De ce plângi? Nu mai plânge!”. E bun şi bunătatea lui nu este un atu, atunci când îţi faci prieteni în lumea de azi. Copii de la şcoală îl ridiculizează de multe ori. Dar el uită. Iartă. Însă îi e din ce în ce mai greu să-şi facă prieteni- Pentru că nimeni nu-l iubeşte pentru seninătatea sa!

Robert este un copil foarte sensibil. Are sindromul Asperger, acel autism înalt funcţional, care nici nu se observă dacă nu eşti avizat. Din acest motiv este catalogat ca un ciudat de colegii de clasă. De mic a avut preocupări savante. A început să vorbească brusc la patru ani. La grădiniţă mi-au arătat şi educatoarele că preferă să citească poeziile pentru a nu fii nevoit să se uite la ceilalţi. I-am cumpărat prima enciclopedie la cinci ani şi a savurat-o. Citeşte mult, are o memorie excelentă şi reţine tot ce lecturează. Din păcate, în timp a devenit retras. Colegii de clasă l-au ridiculizat pentru pasiunea lui pentru citit. Acum face şi karate, dar tot nu şi-a depăşit temerile faţă de cei care râd de el. Simt că acum iese mai greu din carapacea lui decât înainte. Nu mai povesteşte despre ce găseşte interesant în cărţi. Se ascunde. Vorbeşte singur când nu este nimeni prin preajmă. Pasiunea lui de acum este pentru limbi străine. Îmi aduc aminte că atunci când l-am înscis la karate mi-a spus serios că nu poate merge. L-am întrebat:”De ce?”. Mi-a răspuns simplu: „Nu ştiu limba japoneză!”. A trebuit să îi cumpăr un ghid de conversaţie şi aşa a acceptat. Anul acesta mi-a cerut ca de ziua lui să îi cumpăr două cărţi: un ghid de conversaţie româno-danez şi unul româno-suedez. Se plânge doar că nu a învăţat alfabetul kirilic al limbii ruse. Engleza o stăpâneşte perfect. Acum învaţă şi franceza şi se descurcă foarte bine. Dar nu are prieteni...

Pentru mine, copiii mei sunt frumoşi pentru că sunt sinceri. Sunt curaţi şi buni la suflet. Poate asta îi face inadaptaţi la cotidian. Şi asta îi îndepărtează pe alţii de ei! Sper că Robert nu va suferi la infinit pentru bunătatea lui şi că-şi va găsi prieteni, că lumea nu-l va judeca şi-l va lăsa să fie aşa cum este. Ştiu că nu eu l-am făcut aşa. Eu doar l-am lăsat să fie aşa, să crească curat la suflet. Dumnezeu i-a creat astfel! Mi-a luat ceva timp, dar acum ştiu că Dumnezeu mi-a trimis aceşti doi îngeri pentru ca ei să mă aducă acasă, la El. Am învăţat enorm de la băieţii mei. În primul rând să am răbdare. Să am nădejde şi mai presus de orice să iubesc pe aproapele meu şi să iert. Ce poate fi mai important pe lumea asta? Şi până la urmă cât de greu poate să cântărească dorinţa lor cea mai mare? Cât de greu e să accepţi, să iubeşti şi să te împrieteneşti cu un om bun? Nu am înţeles niciodată unde ne împotmolim? Ce nu se leagă? Ce ne ţine departe de... îngeri?"

Gabriela Plopeanu. MAMA.

.....................................................

Am ajuns la concluzia ca autismul e o altă formă a îngerilor. Sunt senini, au un coeficient de inteligenţă uluitor. Nu suportă minciuna şi violenţa. Iartă. Uită. Iubesc... Trăiesc frumos! Şi am mai înţeles ceva: că micul demon, pe care îl avem fiecare în noi, ne împiedică să mergem în întâmpinarea lor. Cu demonii aceştia trebuie să ne luptăm. Noi am început deja... Alina ZARA!

UPGRADE

pentru Radu si Robert am pregatit o petrecere Facebook la Bucutresti si un un show la Brasov care le a fost dedicat si i-a avut ca invitati speciali. 16 colegi de scena, 500 de spectatori si o multime de mesaje de la prietenii feisbuchisti. Au fost aplaudati in picioare si li s a declarat public, in cor, prietenia! "Am fost cel mai fericit. E cel mai important sa am prieteni. In sala si in scrisorile pe care le am primit"

Aspecte din acest spectacol:

Radu si Robert, aplaudati la scena deschisa:)

..................................................................

„Prieteni pentru Radu si Robert” in cadrul "Petrecerii feisbuchistilor", (utilizatorii retelei sociale Facebook) la care au participat majoritatea agentilor nostri.! Am primit o multime de „semne”. 58 de plicuri. Unele semnate, altele ba. Unele cu scrisori, altele cu cadouri, altele cu mesaje scurte. Multe cu nume de prieteni, altele cu incurajari. In cateva chiar si anumite sume de bani, mai mari sau mai mici, cu care sa le mai implinim cateva dorinte. In primavara avem deja excursia pentru ei si 10 prieteni ai lor plus insotitori (Bobo a fost foarte fericit cand m a sunat sa mi spuna ca a gasit un om „mare”, Andrei Ciobica, http://www.outextrem.com/, ce va pune la cale o excursie ca n povesti, in care cei mici sa se imprieteneasca). Ne-am intalnit la petrecere si am pus la punct amanuntele. Cum se face primavara si frumos afara, plecam cu Radu, Robert si prietenii lor la munte.

Dar, poate, cel mai mult si mai mult, cei mici s-au bucurat de mesajele voastre. De fiecare cuvant in parte...

Nuami Dinescu (Tanta, asistenta lui Teo Trandafir)

Miki, ex K-pital, vedeta lor preferata, pe care o urmaresc de cand erau mici, a venit impreuna cu Razvan, logodnicul ei, cu o scrisoare, un mesaj si pentru a stabili o intalnire reala cu cei doi. Dar numai ea. Mihai Bendeac (Mondenii), Anca Florea (Antena 3) Andrei Vulpescu (Vedeta.ro) si alte zeci de suflete.

..............................
Am ales cea mai frumoasa scrisoare, cu o poveste scrisa special pentru ei, ca sa o facem publica aici! Pe autor il cheama Marius, dar vrea sa ramana anonim. Baietii insa, il vor cunoste, cu siguranta...

Dragii mei, a fost odata ca niciodata undeva departe, peste mari si tari … A, da, uitasem sa va spun, aceasta este o poveste… stiu, sunteti déjà mari pentru povesti, dar povestea pe care o scriu aici este povestea pe care trebuie sa v-o spun. Veti intelege de ce. Asadar, iata:

Seara s-a lasat, usoara, imbracand cu umbre orasul acoperit de zapada. Casele gri, cu mii de lumini, purtand caciuli de nea si turturi mari de gheata parca adormisera, toti fusesera in mod ciudat cuprinsi de somn. Totul este incremenit intr-o liniste de inceput de lume, peste care cad fulgi mari si pufosi, ca intr-un basm. In aerul rece de iarna pluteste un miros placut, de lemn de brad, amestecat cu parfum de scortisoara. Doar o luminita se vede zburand dintr-o parte in alta, cand mai incet cand mai repede. Era zana despre care va vorbesc. Ajunsese pe Pamant tocmai de pe planeta Lysarnia. Strabatuse multa cale, printre stele si praf cosmic, peste muntii si campiile acoperite de patura groasa de nea, pana la tinuturile gheturilor vesnice, unde casele erau rotunde si in intregime construite din zapada, de la insulele pierdute intr-o imensitate de ocean, unde de jur imprejur nu se putea vedea nimic altceva decat apa, pana la padurile fierbinti din Africa si din America. Cauta ceva. Acum insa era obosita peste masura, aripile o dureau si abia daca mai putea respira. Se prabusi in zapada din curtea unei case. Da, ati ghicit, exact in curtea casei mele. Cum in clipa aceea au inceput sa sune alarmele de la masini, m-am trezit si am iesit sa vad ce se intampla. Va inchipuiti cat de mirat am fost sa vad in zapada o zana. Nimeni nu mai crede in zane, cine sa-si poata inchipui ca la el in gradina o sa gaseasca in miez de noapte o zana. Am ajuns la ea si, cu oarecare teama, i-am luat mana si am ajutat-o sa se ridice. Nu, nu, nu-mi face rau, te rog … mi-a spus ea cu ochii mari si plini de lacrimi… - Stai linistita, i-am raspuns, esti in siguranta aici. Mi se parea tare ciudat pentru ca nu o vazusem vorbind, nu isi deschisese deloc gura. Vorbeam doar din priviri si ea imi intelegea gandurile. – Te rog ajuta-ma, am obosit de cand sunt pe planeta asta, caut neincetat pe cineva, este foarte important, trebuie sa transmit un mesaj. – Vino inauntru sa te incalzasti si poate o sa te pot ajuta si eu cumva. Ne-am asezat la un ceai si a inceput sa-mi spuna ca planeta ei se infrateste cu planeta noastra si ca trebuie sa gaseasca doi baieti care prin puterile lor pot sa faca bine si sa salveze viitorul. – Sa salveze viitorul? am intrebat-o eu. Dar cum? Nu intelegeam nimic din ceea ce imi spunea… Era totul tare confunz in mintea mea. Da, a continuat ea. Din pacate nu pot sta mult, timpul meu aici s-a terminat si sunt foarte trista ca nu i-am gasit. O sa iti las tie mesajul pentru ei si te rog sa-i cauti neincetat. Iata mesajul:

“Dragii mei, am strabatut milioane de lumi si am trecut pe langa milioane de planete ca sa va gasesc. Vreau sa va spun ceva ce poate nu ati stiut dar ati simtit mereu. Voi doi sunteti salvatorii viitorului, voi, fara ca cineva sa stie asta, aveti puterea de a schimba cursul timpului, de a face viitorul mai frumos. Aveti sufletele curate si frumoase iar prin gandurile si privirea voastra calda veti aduce mereu liniste si bucurie. Sunteti singurii care puteti salva planeta Lysarnia - sora geamana, dintr-o alta galaxie, a Pamantului. Nu sunteti singuri, aveti o multime de prieteni si aici pe Lysarnia, si toata lumea va iubeste. Prin imaginatia si bunatatea voastra ii veti strange pe toti laolalta si astfel puteti salva viitorul. O veti face impreuna. Visand. Visati mereu la ceva frumos si se va implini intotdeauna. Voi aveti niste daruri speciale pe care nimeni nu le are si pe care va trebui sa le folositi. Unul dintre voi va desena. Atunci cand este bucuros sau cand este trist daca va desena ceva frumos, pe planeta Lysarnia desenul lui va prinde viata si se va transforma in realitate si cu fiecare desen de-al lui si lumea de pe Pamant va deveni mai frumoasa si mai buna. Celalalt va spune in toate limbile pamantului mesaje frumoase, care vor deveni si ele realitate si vor umple de bucurie pe ceilalti, aducand bucurie si alinare. Am strabatut lumile si universurile sa va transmit un mesaj simplu dar deosebit de important: Visati. Visati mereu si visele voastre vor deveni realitate. Sunteti niste copii speciali si visand veti schimba lumea. Visele voastre vor deveni mereu realitate pentru ca voi sunteti viitorul. “

Terminase ceaiul imediat, mi-a multumit pentru ca am ajutat-o si mi-a dat doua pietre de pe planeta Lysarnia pe care sa le dau celor doi eroi daca ii voi gasi. Apoi si-a desfacut o fundita din rochia pe care o purta si mi-a dat-o sa i-o daruiesc mamei celor doi frati ca sa isi aminteasca mereu ca si ea este o zana care a dat nastere unor ingerasi frumosi.

Draga Radu, draga Robert. Am vazut ca va doriti prieteni si dupa ce am auzit mai multe, sunt sigur ca despre voi vorbea zana de pe Lysarnia, asa ca de asta am pus in plic aceasta scrisoare, cele doua pietre si fundita … si mi-am permis sa va fac si eu un mic cadou la fiecare – tie, Radu, 10 creioane de implinit dorinte [de fiecare data cand vei desena cu ele dorintele tale se vor implini] si unul cu guma de sters ca sa stearga orice suparare. Iar tie Robert, un carnetel in care sa notezi toate cuvintele noi din limbile straine. Amandoi sunteti foarte importanti pentru noi, oamenii obisnuiti. Aveti grija de voi si … nu incetati sa visati.

Un prieten

...................................................................................................................

Din banutii adunati la petrecere si au mai implinit cateva dorinte: o imprimanta color de ultima generatie, o consola portabila si multe jocuri. Multumim!